- remuşcáre
- s. f., pl. remuşcäri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
remuşcáre
Look at other dictionaries:
remuşcare — REMUŞCÁRE, remuşcări, s.f. Mustrare de cuget; părere de rău; căinţă, regret. – Re1 + muşcare (după fr. remords). Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REMUŞCÁRE s. v. regret. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime remuşcáre s. f.… … Dicționar Român
regret — REGRÉT, regrete, s.n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei fiinţe, de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte nesocotite; p. ext. remuşcare, căinţă. – Din fr. regret. Trimis de dante, 05.07.2004. Sursa: DEX 98 REGRÉT s.… … Dicționar Român
conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… … Dicționar Român
căinţă — CĂÍNŢĂ, căinţe, s.f. Părere de rău, regret, remuşcare. – Căi + suf. inţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂÍNŢĂ s. v. regret. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime căínţă s. f. (sil. in ţă), g. d. art. căínţei; … Dicționar Român
compuncţiune — compuncţiúne s. f., pl. compuncţiúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COMPUNCŢIÚNE s. f. 1. pocăinţă, umilinţă; remuşcare. 2. (ir.) gravitate afectată. (<fr. componction) Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDN … Dicționar Român
căi — CĂÍ, căiesc, vb. IV. refl. A i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaşte că a greşit. ♦ tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂÍ vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se … Dicționar Român
mustrare — MUSTRÁRE, mustrări, s.f. Acţiunea de a (se) mustra şi rezultatul ei; dojană. ♦ Sancţiune disciplinară care constă în notificarea scrisă făcută unui angajat care nu şi a îndeplinit obligaţiile de serviciu şi căruia i se recomandă să ia măsuri de… … Dicționar Român
muşca — MUŞCÁ, muşc, vb. I. l. tranz. A apuca cu dinţii şi a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâşiind). ♢ expr. A şi muşca mâinile (sau degetele) = a) a se căi amarnic; b) a se înfuria. A şi muşca limba (sau buzele) = a şi ascunde un sentiment … Dicționar Român
pocaianie — POCAIÁNIE, pocaianii, s.f. 1. (înv.) Pocăinţă. ♦ Una dintre cele şapte taine ale Bisericii creştine. 2. (înv. şi reg.) Penitenţă pentru ispăşirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferinţă, chin. [pr.: ca ia . – var.: (înv. şi reg.) pocánie … Dicționar Român
pocăială — POCĂIÁLĂ, pocăieli, s.f. (Rar) Pocăinţă. [pr.: că ia ] – Pocăi + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98 POCĂIÁLĂ s. v. căinţă, mustrare, părere de rău, regret, remuşcare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
